Pregatirea gravidei pentru nastere

Nasterea este considerata a fi cea mai mare experienta psihica si fizica din viata unei femei. Acest moment important din viata unei femei face ca emotiile sa ajunga de la extaz la agonie, de la sentimentul de frica pana la cel de bucurie si implinire. Toate aceste sentimente unice cumulate cu modificarile fiziologice ce apar in corpul unei gravide, fac din sarcina o experienta unica.

Viitoarele mamici trebuie sa fie constiente ca trebuie sa fie pregatite atat fizic cat si psihic pentru experienta care va urma, deoarece sarcina poate deveni foarte coplesitoare in cazul in care acestea nu sunt pregatite de dinainte. Pregatirea fizica si psihica va ajuta sa faceti fata cu calm atunci cand va sosi momentul, dar in special va ajuta sa participati activ si constient la nasterea bebelusului dumneavoastra. Este foarte important pentru viitoarele mamici sa fie pregatite din timp pentru momentul nasterii deoarece numai prin practica regulata se pot forma reflexele. Statistic vorbind, peste 80% din femeile insarcinate urmeaza cursuri de pregatire pentru nastere, iar majoritatea dintre acestea aleg cursurile clasice ale nasterii fara dureri.

Ce implica, de fapt, pregatirea gravidei pentru momentul nasterii?

In zilele noastre, in care tehnologia a ajuns la un nivel destul de ridicat, practicile si metodele nasterii au ajuns, de asemeni, la un alt nivel. Astfel, fiecare viitoare mamica poate alege sa se pregateasca in felul sau propriu pentru momentul nasterii. Fie ca vorbim despre informarea din documentare de specialitate, carti sau Internet, toate aceste surse au scopul de a familiariza si pregati viitoarele mamici sa faca fata acestei experiente unice cum este nasterea.

Trebuie sa aveti foarte mare grija la informatiile ce se gasesc pe Internet, deoarece acestea sunt, de obicei, contradictorii, iar relatarile celor ce au trecut deja prin experienta nasterii difera de la femeie la femeie. In ceea ce priveste documentarele de specialitate, acolo sunt prezentate informatii generale, insa difera de zonele geografice in care au loc aceste nasteri si, implicit, de practicile si credintele din zonele respective.

Care sunt principalele metode de pregatire inainte de nastere?

Metoda pregatirii clasice sau a “nasterii fara dureri” consta in intelegerea procedurilor ce au loc la nastere si in constientizarea durerilor ce vor aparea in acel moment. Este un pic gresit spus “nastere fara durere” deoarece durerea nu poate fi suprimata, insa daca este inteleasa poate fi mai bine controlata. Aceasta pregatire clasica se incepe in luna a 7-a de sarcina si este asigurata de catre asistentele medicale. Metoda consta in informarea viitoarelor mamici cu chestiuni teoretice despre nastere iar apoi cu exercitii fizice ce trebuiesc repetate ulterior acasa.

Metoda pregatirii in piscina consta in relaxarea completa a muschilor dar si un control mult mai bun al miscarilor deoarece in mediul acvatic greutatea corporala este suprimata, iar miscarile se pot face cu mult mai mare usurinta.

Sofrologia este o tehnica de crestere a controlului prin relaxare si autosugestie. Aceasta metodata este structurata in 8 sedinte pe toata perioada sarcinii si este necesar cel putin 20 de minute pe zi de antrenament zilnic. Sofrologia poate ajuta la inlaturarea starilor de anxietate si stres, stari ce se acumuleaza in urma oboselii si a insomniilor.

Psihofonia se poate explica prin creearea unei legaturi intre mama si fat prin intermediul cantecelor. Astfel, bebelusul este sensibil la sunete si va reactiona la cantecul mamei sale si va fi mult mai linistit la sunetele cu frecventa joasa. Aceasta metoda poate ajuta si la respiratia mamei, facand ca muschii abdominali sa fie mai relaxati.

Oricare metoda va este pe plac, trebuie sa stiti ca este foarte important sa va informati de dinainte despre ceea ce prevede nasterea si sa efectuati zilnic exercitii de respiratie si de relaxare a muschilor abdominali si a perineului.

Puteti afla mai multe despre pregatirea pentru nastere si travaliu discutand cu alte mamici pe forumul 7 pitici.

Laptele matern sau laptele praf?

Stiu ca multe mamici isi pun aceasta intrebare. Eu chiar nu m-am gandit la acest aspect. Poate si fiindca eram sigura ca voi alapta mult si bine. Eram pregatita totalmente doar pentru asta. Nu si pentru hranirea cu laptele praf. Nu sunt impotriva, doar ca mi se parea un lucru firesc, sa alaptez dupa ce nasc. Dar dupa cum se vede, nu toate lucrurile ies asa cum vrei tu.

Am alaptat exclusiv in spital. Sau cel putin asa am crezut. Iar odata ajunsa acasa cu bebelina, am continuat operatiunea. O vreme a functionat, insa cand am vazut ca plange si plange si plangem si ca nimic din ce ii faceam nu o calma, m-am gandit ca poate nu se satura. Prin urmare am cumparat o cutie de lapte praf. Dupa ce a mancat a si a dormit. Nu doar ca a mancat tot laptele, efectiv l-a aspirat. Atunci mi-am dat seama ca nu ii ajungea laptele meu. In momentul acela am hotarat sa ii dau si de la mine si lapte praf. Atata mi-a trebuit. Cand au aflata rudele mele, a inceput si calvarul meu. Cum????????????? Lapte praf? Pai eu stiu ce inseamana asta? Copila mea nu o sa aiba suficiente vitamine si ca o sa fie slaba. Eu eram mama aia denaturata iar femeile astea, erau alea care le stiau pe toate. Dupa ele, nu exista sa nu ai lapte, sau sa nu iti fie bun laptele. Ete na. Nu exista. Eu din cauza stresului mi-am pierdut laptele. Fiindca niciodata nu scapau ocazia sa-mi spuna ca din cauza mea nu mai am lapte. Si eu m-am luat dupa ele. Si le-am crezut. Greseala asta nu am sa o mai fac.
 

Prin urmare dragi mamici, si viitoare mamici, daca voi considerati ca bebelul vostru nu se satura cu laptele matern, nu ezitati sa il hraniti cu laptele praf din comert. Fara sa va pese de ce zice una si alta. In special rudele si tatele din parc. Nu va lasati influentate de lucrurile astea fiindca intr-un fel sau altul o sa va faca sa va simtit vinovate. Cel putin pe mine asa m-au facut sa ma simt. Cel mai bine e sa va ghidati dupa instinctul matern si asa veti sti ca nu aveti nici o sansa sa dati gres.

Ce bijuterii de argint se potrivesc cu o nunta

Nunta este un eveniment special, care trebuie asortat cu bijuteriile preferate

Toata lumea stie ca majoritatea femeilor sunt pasionate de bijuterii, insa atunci cand vine vorba despre o nunta sau orice alt eveniment special, acestea brusc capata o importanta din ce in ce mai mare. De asemenea, cele mai potrivite accesorii pentru o nunta par a fi bijuteriile din argint, despre acestea se poate spune ca au inspirat femeile din lumea intreaga. Pentru majoritatea femeilor bijuteriile din argint au fost si vor ramane intodeuna extrem de importante, iar daca purtarea lor pentru diferite ocazii, cum ar fi nunta, au o importanta din ce in ce mai mare. Bijuteriile de argint reprezinta unele dintre cele mai importante acesorii in cadrul unei nunti, sau pe parcursul desfasurari oricarui eveniment la care sunt asteptati foarte multi invitati. Datorita acestor minunate bijuterii de argint, partea feminina iasa pur si simplu in evidenta fara a se considera ca purtarea lor este prea extravaganta. Cu siguranta, una dintre cele mai mari provocari din viata unei femei o reprezinta alegerea unei rochii de mireasa, insa si bijuteriile de argint care vor asorta rochia reprezinta o provocare cel putin la fel de mare precum alegerea acelei rochii. Bijuteriile de argint au rolul de a reda atat buna dispozitie a miresei, cat si pentru evidentiarea personalitatii si indvidualitatii miresei.

De unde se pot achizitiona bijuterii de argint pentru nunta

Bijuteriile de argint pentru nunta se pot achizitiona atat din diferitele magazine de specialitate, cat si de pe platformele diferitelor magazine online, pretul acestora diferiind in functie de complexitatea lor si de pietrele pretioase care le au in componenta. De asemenea bijuteriile de argint se pot achizitiona foarte bine si de la firmele de specialitate care se ocupa cu organizarea acestor evemimente si tot cu ajutorul acestor firme va puteti face o intreaga nunta absolut de vis, nunta de la care toti invitatii vor pleca extrem de incantati. Inainte de a achizitiona bijuteriile de argint preferate pentru nunta dumneavostra este indicat sa consultati un designer specializat pe acest domeniu, deoarece acesta va fi in masura sa va spuna ce fel de bijuterii se potrivesc cel mai bine cu rochia dumneavoastra de mireasa, intrucat pe piata exista numeroase modele de bijuterii de argint, care pot acoperii o gama diversificata si pretentioasa de gusturi. Cele mai intalnite bijuterii de argint purtate in carul unui eveniment de gen nunta sunt: seturile din bijuterii de argint negru, seturi care contin: fie un colier de argint cu stralucire de diamant, fie cercei de argint si o bratara modesta, iar toate aceste accesorii reprezentand o parte destul de importanta in ceea ce priveste reusita evenimentului. De asemenea, bijuteriile de argint cu imitatii de diamante sunt absolut superbe si se potrivesc de minune cu o rochie de mireasa, care arata de un alb imaculat. Bijuteriile de argint in culorii vi sunt cele mai potrivite pentru a creea un contrast ametitor intre bijuterii si culoarea deschisa a rochiei. In ziua de azi, tendintele modei au dus catre o purtare a bijuteriilor indraznete si foarte elaborate, acestea fiind considerate bijuteriile perfecte pentru o mireasa moderna.

Micul dejun, cea mai importanta masa a zilei

La mine nu exista. Cand eram acasa, si mergeam la scoala, avea grija mama sa ne serveasca micul dejun. Insa, odata ce m-am mutat de acasa, nu prea mai exista mic dejun la noi. Si cum m-am dezobisnuit sa mananc de dimineata, si nici al meu nu manaca mic dejun, ar trebui sa iau o decizie. Sa reintroduc masa aceasta importanta in meniu. Numai ca nu prea am cu cine. Doar picea manaca dimineata, ca are nevoie de energie. Noi insa ciugulim asa cate ceva din frigider. Stiu ca nu e sanatos, insa daca asa m-am obisnuit, ce sa-i fac? Plus ca sunt si o persoana comoda. Daca sotul meu nu cere, si nici nu ii place sa manance micul dejun, ma mulez si eu dupa el.
 

Insa, cand mancam totusi aceasta prima masa a zilei, macam bine. De obicei nu lipsea ceaiul de la aceasta masa. Sau cacaoa. Erau primele chestii solicitate de mine si de fratele meu. Apoi mai mancam paine cu ou, sau margarina cu miere de albine. Si era frumos fiindca acest mic dejun era luat de obicei in familie. O data pe saptamana, mai exact duminica. Se intampla doar o data fiindca atunci erau ai mei acasa. Daca nu ne placea nimic din ce era pe masa, ne mai cumpara tata cate un parizer, salam, si il infulecam cu cate o cana de ceai. Mmmm ce bun era.
 

Micul dejun e clar cea mai importanta masa a zilei, intrucat iti ofera energie pentru intreaga zi. Si la mine se simte ca nu fac asta. De cum ajungeam la munca trebuia neaparat sa rontai ceva. De obicei imi luam un corn si o sana. Si imi ajungea toata ziua.

Studiul China in restaurante

De cele mai multe ori, cand nu ai chef sau pur si simplu nu ai timp ca sa iti gatesti acasa, ai o multime de solutii la indemana. Te duci la fast-food-ul din colt si-ti iei o shaorma, iei ceva gata preparat de la supermarket sau alegi sa vizitezi un restaurant. Meniul diversificat si uneori cu poze numai bune cat sa iti faca pofta, nu te lasa sa pleci nemancat. Mai ca iti vine sa comanzi vreo trei pagini de fripturi si cartofii prajiti. 

Dar, ce te faci cand esti vegerian si nu gasesti decat trei salate in meniu? Nu prea ai de ales. Ori iti comanzi portia clasica dar, fara carne, ori te multumesti doar cu salatele. Trebuie sa recunosc ca am gasit cateva astfel de restaurante in Bucuresti, dar nu ne putem deplasa acolo de fiecare data cand vrem sa mancam in oras. Si astfel,  trebui sa gasim solutii si pentru restul de orase care nu au.  Este pacat totusi ca, patronii de restaurante, refuza sa ofere complexitate afacerii lor. Ar fi fost mult mai ingenios sa vina cu un meniu dublu, care sa cuprinda atat mancare pentru vegetarieni, cat si pentru marii consumatori de carnuri. Ar fi avut din start un dublu castig.  Sau, poate, sa consulte niste specialisti in crearea de bunatati vegetariene, cum ar fi niste salate speciale cu seminte, un platou cu branzeturi sau poate chiar niste supe creme, ceva mai speciale decat cea de legume. Pentru un plus de convingere, le-as recomanda sa studieze cartea lui Colin Campbell, numita sugestiv „Studiul China”.  Este o carte pe care a scris-o impreuna cu fiul sau Tom, dupa mai bine de 27 de ani de cercetari in domeniul nutritiei. Este cel mai complet ghid de studiu asupra nutritiei si dezvolta , prin exemplificare, legatura dintre proteinele animale si cancerul.  Cred ca este cel mai sugestiv mod  de a le sugera  sa ia in considerare si alte optiuni.

Poate, dupa o mica lectura, domnii patroni de restaurant,  isi vor reconsidera alegerile. La urma urmei nu toti oamenii devin vegetarieni din prea multa dragoste pentru animale. Sunt momente in viata cand organismul pur si simplu nu iti mai cere carne. Si-atunci, trebuie sa incerci cat mai multe combinatii, pentru a nu te plictisi de aceeasi mancare, consumata in fiecare zi.

Bunul simt, accesoriu de pret

Am sentimentul tot mai profund ca bunul simt se transforma intr-o amintire pentru societate si ramane o obisnuinta necesara pentru tot mai putine persoane. Si cand spun bun simt nu ma refer la ipocrizia in lant care s-a creat pentru a le arata altora cum suntem noi de fapt cand in realitate situatia e la 180 de grade distanta de adevar. Aparent, toata lumea are bun simt pentru ca, bineinteles, nu poti spune cuiva ca e lipsit de bun simt fara sa iti replice rapid „nu e adevarat, cum sa n-am bun simt, nu e vorba despre asta”. In realitate este de fapt exact despre asta vorba. Bunul simt a parasit personalitatea multora si a fost cu succes inlocuit de atat de necesarul ”tupeu”, indiferenta si delasarea care au acaparat intru totul orice miscare a multumii. De la distanta toata lumea are bun simt, toata lumea vorbeste despre el dar indeaproape nu e de vazut nici cu lupa si se regaseste cam la un om pe kilometru patrat (poate mai mult).

Cel mai adesea ma lovesc de absenta acestui bun simt in relatiile cu oamenii pe care trebuie sa ii cunosc si cu care trebuie sa iau legatura indiferent ca e alegerea mea sau nu. De exemplu, pe strada unde nu trece nici macar o zi (o singura zi !) fara sa ma lovesc - la propriu – de cateva persoane care efectiv merg ca si cum toata strada ar fi lor fara a tine vreun pic cont ca din fata mai vin si alti trecatori care cu toate eforturile (atentie, cu toate eforturile) nu reusesc sa incapa pe acelasi trotuar: cel mult si in cazul cel mai fericit merg pe langa si asta daca nu e vreo intersectie greu de traversat la risc. In absenta bunului simt pe care , cred eu, ei l-au parasit si nu invers, acesti indivizi merg ca si cum strada ar fi goala si cand te intalensti cu ei esti imbrancit , iti zboara geanta si treci 50 de cm in sosea. Dupa care mai auzi si comentariile tipice „idiotul\idioata , nu se uita pe unde merge”sau „da-te la o parte, nu vezi ca vin din fata ta”? Totul cu nonsalanta si credinta absoluta in faptul ca tu le-ai incurcat de fapt circulatia. E vina ta ca nu ai reusit sa fii invizibil la intalnirea cu ei, e numai problema ta ca nu ai posibilitatea de a zbura pentru a nu le perturba plimbarea pe trotuarele centrale pe care ei isi etaleaza lipsa acestui accesoriu: bunul simt.

Si din pacate, o spun cu oarecare tristete, si foarte tinerele mame care isi plimba caruciorul precum in parc, au aceleasi pretentii: daca ele sunt mame (indiferent ca sunt numai fizic si teoretic) tu trebuie sa ocolesti, daca poti, intreaga zona, sa faci orice s nu te intalnesti cu ele, sa te intorci din drum, sa levitezi pana ce ele vor trece cu caruciorul. Logica lor se opreste aici: vor respect, vor menajamente, vor prioritate ar nu ofera in schimb aceleasi lucruri pentru a rusi sa rezoneze cu restul lumii. Pentru mine e inca o dilema cum si de ce asteapta unii oameni ca atunci cand te intalnesc sa dispari pentru cateva secunde cat trec ei pentru ca nu au loc sa treaca. Revolta mea cea mai mare e cand pe un trotuar apar „insirati: ca pe sarma cate -5 persoane, de regula femei, vorbind in voie si mergand ca in parc, in timp ce restul lumii se grabeste, care asteapta sa treaca la fel de linistite pe langa tine si nu se abat nici macar un centimetru de la drum pentru a face loc si celor care vin din fata. Ba chiar , daca sunt insostite de „finantatorii „dumnealor, acestia se opresc cu burta la inaintare si-ti spun”ce faci bai asta mic, nu ma vezi? Pe unde sa trec si eu cu fata mea?”(totul pe tonul manelelor care isi face de cap pe telefonul dat la maximum pntru a auzi toata lumea ce muzic de calitate ascutla ei).

Nu mi-am descoperit inca valentele magice care m-ar ajuta la, macar, o mediocra levitatie prin care sa evit contactul cu rebuturile sociale pentru care numai fraierii mai au bun simt (si uneori cred ca si admit asta cand vad ca asta e mersul). In casele lor pare ca toti au bun simt, cand iesi pe strada descoperi cine are in realitate bun simt si cine ar trebui deportat in jungla sau nascut din nou pentru cei 7 ani de-acasa care s-i ajute sa invete sa vorbeasca, sa se poarte si.. in ultima instanta sa mearga pe strada pana cand au posibilitatea de a-si construi una privata la care sa aiba doar ei acces.

Ironia sortii…

Pentru fiecare femeie iubita de toti, exista cel putin un barbat care e plictisit de ea…  Intamplarea face ca acel barbat plictisit de ea,sa fie tocmai cel pe care si-l doreste! Este un adevar general valabil. In cazul asta, nu ramane altceva de facut decat sa mergi inainte! Oricum, drumul este cu sens unic, si desi stiam asta, mi-am luat amenda de cateva ori pentru ca am intors!  Mi-am platit greselile! Acum urmeaza  doar sa-i fac pe cei ce mi-au gresit…sa plateasca! Sfarsitul nu se programeaza,el se simte…

Un an de bloging

Zilele trecute se împlinea un an de când am lansat acest blog. Am avut un început timid şi un parcurs timp de un an pe măsură. Am învăţat multe lucruri în acest an despre bloguri, despre scris iar unele din obiectivele propuse mi le-am îndeplinit.

După un an de scris pe blog îmi pot spune că, pentru a avea un blog de succes trebuie să dedic destul de mult timp şi să pun inimă în ceea ce scriu. Eu nu prea am făcut aceste lucruri. Blogul meu nu e de succes. Nu mă plâng de acest lucru pentru că niciodată blogul nu a fost o prioritate pentru mine şi nici în viitorul apropiat nu va fi. Mai trebuie să fii onest când scrii, deschis la discuţii, să accepţi şi părerile altora, să scrii exact ceea ce gândeşti şi să nu scrii doar de dragul pentru a-ţi umple timpul cu ceva. Nu ştiu cât am reuşit acest lucru sau nu.

Privind în urmă văd noi prieteni ce mi i-am făcut prin intermediul acestui blog şi nu îmi pare rău deloc. Odată ce am întrat în blogosfera creştină oarecum mi-am lărgit orizontul: am găsit lucruri bune dar şi lucruri rele. Am reuşit să descopăr sau să redescopăr pe internet oameni ce îi cunoşteam live.

Litoralul romanesc 2013

Gratie sistemului de „Early booking”, care a avut un real succes in ultimii ani, se pot cumpara vacante pentru litoralul romanesc la preturi avantajoase. Astfel, fie ca optati pentru o vacanta luxoasa si agitata in statiunea Mamaia, fie ca doriti sa va relaxati in statiunile mai linistite cum sunt Neptun si Olimp, ofertele pentru sezonul 2013 sunt numeroase si unele foarte avantajoase. Tot ce trebuie sa faceti este sa va alegeti perioada in care doriti sa fiti pe litoralul romanesc si sa va decedeti asupra hotelului la care va doriti sa va petreceti concediul.

Statiunea Mamaia pune la dispozitia viitorilor turisti o gama larga de oferte la preturi accesibile. Turistii pot opta pentru un sejur de 5, 6 sau 7 nopti, cu demipensiune sau All Inclusive la hoteluri de 3, 4 sau 5 stele. Cele mai multe dintre hoteluri au amenajata o plaja privata pentru clientii sai. Printre hotelurile pentru care se poate opta pentru reducerile de tip early booking se numara National, Patria, Victoria, Iaki sau Central. Un sejur de 6 nopti si 7 zile in prima saptamana din luna august poate fi achizionat prin intermediul programului „Inscrieri timpurii” la pretul de 399 de lei, micul dejun fiind inclus in pret.

Statiunile invecinate, Neptun si Olimp, ofera celor interesati oferte atractive, mai ales celor care doresc mai multa liniste. Astfel pentru un sejur complet de 7 zile, daca este achizitionat din timp, se poate plati suma de 140 de lei. In aceste statiuni preturile sunt mai mici fata de cele din Mamaia. Cu toate acestea turistii se pot bucura de o plaja intinsa, apa curata si mai multa liniste. Cele mai apreciate hoteluri de aici sunt Caraiman, Romanta, Slatina si Terra.

Statiunea Saturn este o alta posibila destinatie de vacanta pentru vara anului 2013, daca doriti sa va petreceti timpul liber facand excursii la Callatis sau distrandu-va in cluburile si barurile existente aici. Tot aici va puteti bucura de plaja cu nisip fin care are peste 1 kilometru lungime. Hotelurile ofera turistilor si pentru anul viitor cazare la preturi accesibile, prin achizionarea prin programul „Early booking”. Printre hotelurile care participa la acest program se numara Sirena, Aida, Cupidon, Balada, Saturn sau Cerna.

Turistii trebuie sa aiba in vedere ca trebuie sa plateasca taxa de statiune si trebuie sa se intereseze la hotel daca se primesc si animale de companie. Acestia au posibilitatea prin achizionarea timpurie a sejurului pentru anul 2013 sa isi aleaga camera pe care o doresc, cu vedere la mare sau spre parcul din fata hotelului, la ultimul etaj pentru a se bucura de privelistea minunata asupra litoralului, sau la primul pentru un acces mai facil, fara a depinde de liftul hotelului, care cu siguranta va fi foarte solicitat in lunile de vara.

Fiind un program foarte cautat si apreciat, este bine sa profitati de aceasta posibilitate de a va planifica vacanta pentru anul viitor la un pret foarte avantajos, prin sistemul Inscrieri Timpurii.

Fusei la Statuia Libertatii

Imi placu. Mai vazusem statuia de pe mal si de pe feribot, nu parea cine stie ce. Am zis ca o fi si asta un fel de monumentul soldatului din Baia Mare, cum zicea un prieten care a fost undeva langa New York, in Westchester, “atata verdeata si frumos era acolo ca la Baia Mare”. Nu am mers pana cum si pentru ca era coada mare la vaporul ce duce la statuie. Insa acum mi s-a pus pata si am stat o ora la coada in soarele puternic. M-am simtit si eu bine cu ocazia asta pentru ca nu am mai fost singurul, ca de obicei, care transpir si ma scurg, acum toti eram la fel de uzi. Inainte de imbarcare pe vapor control ca la aeroport, m-a pus sa imi dau cureaua jos ca avea catarama de metal, pe altii sa se descalte etc.

De statuie nu stiu ce sa povestesc,  frumoasa, e mare, inauntru nu am urcat ca trebuia programare cu o saptamana inainte, cred ca e asa din cauza numarului mare de vizitatori.  Manhattan-ul se vedea frumos, pacat ca nu era chiar curata atmosfera, au iesit pozele putin cetoase.

Stand la coada la vapor am admirat un monument dedicat marinarilor, nu am retinut exact care marinari, unii dintre ei:

mai trist decât credem...

   Spellbound (1945), Un chien andalou (1929), Destino (2003), Sunrise (1927), Tabu (1931).

       Mesele festive. Unde se mânâncă prea mult, se bea prea mult şi se vorbeşte prea mult. Ipoteza unui deficit general se impune.

       E.: ‘Nu poţi fi pro-avort şi împotriva pedepsei cu moartea, e comic. Trebuie să te hotărăşti’. E adevărat. Nu văd soluţia ca o femeie să izbutească să fie liberă şi în acelaşi timp să nu omoare oameni. (Admit, nu există ‘foetuşi’, sunt oameni). Când va veni această soluţie, voi fi pentru ea. Deocamdată, pentru a fi liberă, pentru a avea măcar iluzia libertăţii – dar şi iluzia libertăţii are însemnătatea ei -, constat că femeia trebuie, e obligată să practice crima. Sunt dezolat, dar nu văd raţional altă soluţie.

       Biografie a Barbarei Hutton.

       Şase oraşe, patru zile.

       Luchini cu o vorbă a lui Cocteau: ‘Drama, dragii mei, este că astăzi prostia gândeşte’. (Nu-mi plac în genere panseurile afectate despre ‘prostie’, această nontemă. Dar aerul lui Luchini spunând-o…)

       Cât de inutilă e dezbaterea – ideea de dezbatere. Nu contează deloc cine ‘câştigă’, cine se va impune. Ce sens are, e complet ridicol. Ideile au un destin independent de respingere şi chiar de aderenţă.

       Tipii care n-au nimic de recrutori, de pedagogi sau saltimbanci, cei care nu şi-au deschis butic.

       Cunoscut pe cineva cu apăsate reflexe de avariţie. Într-un fel e un simptom progresist. În ciuda evidenţei, un risipitor conservă: irosind, păstrează starea lucrurilor, nu le pune în mişcare deloc: participă la stază. Un avar păstrează totdeauna măcar umbra unui posibil…

       Régis Debray evocând momentul execuţiei mimate din Bolivia: îi scot pe toţi în toiul nopţii, e frig, sunt puşi la un zid, se ordonă foc, câţiva leşină… Concluzia lui: ‘Închipuiţi-vă, până şi astfel de momente se uită până la urmă’.
       Mă întreb de mult dacă cele trei vârste majore nu corespund unor stadii de personalitate distincte până la alteritate. Am tot mai mult impresia că la sfârşitul tinereţii nu te ‘maturizezi’, ci că s-a născut un altul, literalmente; tot astfel la debutul bătrâneţii. Gusturile şi vederile se schimbă; rolul memoriei e alienant. Priveşti câteva fotografii din copilărie: cu neputinţă să-ţi dai seama ce gândeai, ce vroiai, cine e copilul de acolo. Îi observi trăsăturile cu uimire. Când s-au întâmplat toate astea? E tot mai limpede, s-a născut altcineva, şi acel altcineva eşti din nefericire tu. Dintre stadiile alterate ale conştiinţei, bătrâneţea e cel mai dramatic: îl deteşti pe cel care ai fost, tot universul intră în ralenti exasperant… Legato-ul memoriei n-a fost, pesemne, destul de puternic să însoţească longevitatea un pic absurdă atinsă în ultima vreme; nu eram făcuţi să ne târâm atât. Trăim nu trei vârste, ci trei vieţi: alunecăm în fiecare stadiu distinct, cu cezuri clare, nu de puţine ori refractare sau dispreţuindu-se; rezultatul a trei naşteri succesive. Observă un bătrân evocându-şi tinereţea, eforturile chinuitoare pe care le face; e atât de departe… Cum să crezi că mai vorbeşte despre el şi nu despre un altul? Când a fost pus la zid tânărul Debray? Datele se încurcă puţin; ce importanţă are? Bătrânul Debray doreşte să doarmă. E foarte posibil să ajungem aici. Când evocăm tinereţea, ar trebui să începem ca budiştii, cu formula: ‘într-o viaţă anterioară…’. Până la zece ani, îmi amintesc doar foarte vag cine am fost. Sunt amintiri confuze: am întâmplări, dar nu gânduri, sentimente, visuri, trăiri propriu-zise. Amintirile nu-mi par ale mele. S-ar putea să fie mai trist decât credem.

Cumparati piese auto de calitate la preturi avantajoase

Masinile sunt astazi o componenta extrem de necesara a vietii noastre. Fie ca ne place sa conducem fie ca nu, uneori serviciul ne impune sa ne deplasam cu masina de cate ori avem nevoie, in oras sau inafara acestuia.

Masinile nu sunt deloc ieftine, asadar, o data ce ne cumparam o masina trebuie sa avem mare grija de ea. O regula pentru toti conducatorii auto este ca macar o data la doua luni sa isi duca masina la revizie. In acest fel veti putea sta linisititi la volan deoarece va veti asigura ca nu aveti probleme cu nici o componenta a automobilului dumneavoastra. Daca totusi descoperiti ca masina dumneavoastra are anumite probleme, atunci este timpul sa faceti o vizita intr-un magazin piese auto. Ce trebuie sa stiti de la bun inceput este faptul ca intr-un magazine cu piese auto nu veti gasi numai produse mecanice ci si alte tipuri de produse auto. De exemplu, daca va doriti o intretinere a masinii dumneavoastra numai cu produse speciale puteti alege dintr-o gama variata de cosmetice auto.

Pentru a va imbunatati confortul in masina al carui proprietar sunteti puteti sa va cumparati accesorii auto, cum ar fi un DVD player sau pentru calatorii mai lungi, deci mai obositoare sau pentru deplasari cu copii puteti sa va cumparati un televizor portabil. Daca nu va doriti sa pierdeti timpul intr-un magazin auto din orasul dumneavoastra puteti sa intrati intr-unul chiar de la dumneavoastra de acasa. Puteti accesa cu incredere magazinul virtual cu piese auto MotorCarsauto deoarece aici veti gasi numai produse de calitate si la preturi foarte accesibile pentru orice buzunar. Daca sunteti fermier atunci MotorCarsauto este numai bun si pentru dumneavoastra! De aici va puteti achizitiona piese agricole si astfel veti economisi sume considerabile de bani si nu veti pierde atat de mult timp la cumparaturi!

Alegeti intelept atunci cand vine vorba de siguranta si intretinerea masinii dumneavoastra!

Fie...

 ‘Se anunţă epoca monarhiilor.’ E teza lui S., ca de altfel şi a lui Zizek, că, destul de curând, Capitalul ne va răscumpăra spre modalităţile cele mai eficiente ale realului, către primul regim autoritarist (dispensat de democraţie în faza globală), că ‘berlusconizarea’ politică a Europei, evacuarea gravităţii, intrarea clovnilor simili-autoritari în polis, reprezintă debutul unei epoci a improvizaţiei sau a reuşitei autoritare – ‘monarhice’ – sprijinită în fundal de fluxul global al capitalului. Acesta e orizontul imediat sau mediu, în care structurile de gândire formale şi procesuale nu vor mai folosi la nimic, reduse la marginalitate şi recluziune, la retragerea activă în aşteptare şi pregătirea ripostei sau a timpului ripostei (ceea ce s-ar putea numi structuri de refugiu). Atomizarea, triumful general al singurătăţii o anunţau şi vor sfârşi, poate, prin a o justifica. Ipoteza dialecticii economice pozitive şi a orizontului general linear a fost nefericită – ne aşteaptă nori negri, lungi sincope, în esenţă radicale şi mai violente ca niciodată, fiindcă depăşesc statul şi pretind coagularea unei riposte universale, poate chiar schimbarea subiectului. Ameninţările istorice sau metaistorice, de până acum, puteau fi întâmpinate din orizontul realului şi ţineau de real (moralismul tautologic, răspunsul istoric la istorie, mica agitaţie angajantă în incurabil, etern petitio principii, al lui B.-H. Lévy etc.); în definitiv fusese o lume simplă, cu răspunsuri care păreau posibile; nu mai e cazul. Altfel spus, nu cred că ceva mai radical şi mai adânc ne-a ameninţat vreodată.

Scopul vieţii e fericirea.

Le-am auzit rostite de oameni hiperinteligenţi, în diverse împrejurări, pe amândouă: ‘Oamenii cei mai inteligenţi au fost atei sau agnostici’, precum şi ‘Oamenii cei mai inteligenţi (cu nuanţa: printre cei mai inteligenţi din lume) au fost religioşi’. E cam aiuritoare această alăturare, precum şi voinţa de a o face. Abstrăgând însă de la amalgam şi absurditatea argumentaţiei, se pot totuşi face rapid două observaţii.
       Prima observaţie e că toţi oamenii stupizi sunt naţionalişti. A doua observaţie e că toţi oamenii stupizi sunt religioşi.
       Prima nu implică evident că toţi naţionaliştii sunt stupizi; a doua, că toţi religioşii sunt deopotrivă. E bine să faci uneori precizări simple.
       Evidenţa observaţiilor rămâne totuşi. Pentru a fi naţionalist sau religios nu ţi se pretinde vreun efort de judecată, ci aderenţă emoţională.
       Sunt constatări la îndemână. Ţi le poate furniza oricând o statistică sau un prieten psihiatru, dintre cazurile de debilitate sau retard mintal întâlnite într-o viaţă, proporţia e de fiecare dată aceeaşi, stupefiantă – sută la sută mistică. În fond, am foarte puţin în vedere prin stupiditate condiţia patologică, nefericită, a debilităţii de judecată. Poate fi doar abrutizarea inevitabilă a mediului, pot fi amândouă. Ce e sigur e că, dacă găseşti totdeauna printre credincioşi şi naţionalişti spirite cu totul strălucite, printre stupizi vei găsi numai naţionalişti şi credincioşi.
       Lucru doar în aparenţă curios, cu explicaţii dezolant de simple. E dorinţa de a nu ieşi din primul cerc identitar, cel care cuprinde: mama, familia, limba, teritoriul, credinţa – în sfârşit, ‘travail, famille, patrie’. Un fel de a nu ieşi de sub streaşina casei. Valori de siguranţă strictă, pre-reflexive, pe care le-ai moştenit pentru că ai venit pe lume, valori de aderenţă primă. Pentru ateism sau cosmopolitism, raporturi bizare cu realul şi ideile, e nevoie de un pas mai departe.
       E totuşi frapant că e imposibil să găseşti un ateu complet stupid – cel puţin în sensul patologiei. Pentru a aborda zona, pare să fie nevoie de o minimă reflecţie, de o gândire a întregului, de o punere în oglindă, de interogaţii de ordin general, inevitabil corozive şi sinucigaşe. A gândi pe cont propriu problema religiosului e un mod de a-ţi tăia craca de sub picioare, pe care abrutizaţii au deosebita abilitate instinctuală de a-l evita.
       Trebuie admis că e pur şi simplu mai confortabil sub streaşină.
       Balanţa nu e deci foarte dreaptă, şi măsura nu e echivalentă. Aş fi mai precaut cu  afirmaţiile de tip general în materie. Precum şi cu cele care trec cu vederea reversul, nefericirea masivă a ateilor, scepticilor, agnosticilor, pe care încearcă să şi-o ascundă cu eforturi supraomeneşti inventând structuri de sens – aceşti oameni complet şi definitiv striviţi. Pentru că n-am auzit des spunându-se că scopul vieţii e înţelegerea, dar auzim constant că scopul vieţii e fericirea.

Pentru casa ta

Produsele ecologice de curatare sunt, fara indoiala, cele mai bune dintre toate alternativele de curatare.
Aceste produse curatenie promoveaza solutii ieftine dar eficiente de curatare.
Acestea isi  indeplinesc cu brio scopul de a curata si de a face casa ta un loc mai sigur tinut departe de boli si bacterii.
Din pacate, oamenii de azi sunt mult mai dependenti de produse de curatenie chimice decât de produse de curatenie ecologice. Acest lucru duce la un numar foarte mare de produse diferite, de obicei, stocate in dulapuri de bucatarie, de la deodorante la detergenti profesionali, la odorizante si altele. Aceste produse pe baza de solutii chimice se gasesc pe piata la preturi ridicate in mare parte.
Puse impreuna, costul acestor produse este de multe ori prea ridicat pentru o gospodarie medie. Ca sa nu mai vorbim, ele contin adesea ingrediente cu proprietati toxice care pot fi foarte periculoase pentru sanatatea umana si pentru mediu.
Cu toate acestea, usurinta de utilizare a acestora si rezultatul lor rapid pot induce in eroare consumatorii abatand atentia de la riscurile pe care le prezinta.
Datorita tehnologiei  insa, oamenii se pot informa cu usurinta cu privire la efectele negative ale utilizarii produselor ce contin elemente toxice. Acest lucru contribuie mult la ridicarea nivelului actual de protectie a mediului. Prin faptul ca aveam asa usor acces la informatii ne putem educa pe noi si pe cei din jur mult mai usor in privinta a ceea ce este sanatos sa folosim si ce nu atat ca produse de curatenie cat si ca hrana, haine, produse electronice, etc.
Cand ajungeti in magazin la cumparaturi, uitati-va dupa produsele de curatenie ecologice. Veti observa ca sunt si mai ieftine si folosindu-le o sa observati si alte diferente benefice in comparatie cu produsele chimice. Utilizarea unor detergenti profesionali ecologici nu va expune pe dumneavoastra sau pe cei din apropiere la niciun risc de sanatate si in plus sunt mult mai ieftini.
Daca nu vreti sa mai cheltuiti deloc pe produsele de curatenie exista si solutii pregatite in casa.
Curatarea podelelor din lemn:
Otet cu apa. Inmuiati un mop in acest amestec apoi stoarceti excesul de apa. Inainte de a folosi mopul ud, asigurati-va ca podeaua este sigilata pentru a evita deteriorarea sa.
Curatarea electrocasnicelor:
Pentru a curata cuptorul, puteti presara bicarbonat de sodiu de-a lungul cuptorului. Dupa aproximativ 5 minute stergeti pur si simplu cu o cârpa.
Pentru curatarea cafetierei, se umple aceasta cu un amestec de 1 cana de otet si apa calda de preferinta plata. Apoi rulati filtru de cafea. Dupa aceea, executati din nou fara otet de data aceasta petnru clatire.
Pentru frigidere, tot ce aveti nevoie esteun amestec de bicarbonat de sodiu si apa. Se amesteca aceste doua in acelasi cantitate, apoi frecati locurile murdare si stergeti cu o carpa curata.
Sunt inca multe metode de a va curata casa in mod extrem de ieftin si natural. Daca totusi vreti sa protejati mediul si pe dumneavoastra de produse chimice dar va sunt peste mana aceste combinatii home-made intodeauna exista detergenti profesionali si alte produse curatenie ecologice ce va vin in ajutor si fac posibila curatenia fara pic de risc.
Curatarea unei case nu trebuie sa faca rau sau sa coste foarte mult pentru ca oricine sa si-o poata permite fara a economisi sau fara a face sacrificii financiare.

Cum să scrii

 Îi înţeleg pe toţi cei care-şi omoară personajele. Nu încearcă decât să scoată o carte care contează cu adevărat.
       Ce e o ‘poveste de iubire’ – în lipsa morţii, a nereuşitei? Cazi în Madame Bovary. Ce-am fi avut dacă Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda etc. ar fi izbutit, în modernitate? Romeo uitându-se la televizor pe canalele de sport, Isolda spălând lenjeria, visând vacanţe la ‘mare’? Continuarea unei iubiri, reuşita ei – trivializează. Este o regulă absolută. Ne place doar ceea ce nu reuşeşte. ‘Iubirea’ moare oricum, biologic, în câţiva ani, prelungind apoi acel grotesc ansamblu de umilinţe, compromisuri, falsuri şi abandonuri succesive, banalul coşmar marital burghez dezesperat şi amenajabil. Iubirile trebuie să eşueze, pentru a fi iubiri reuşite.
       Cum să scrii, în modernitate, o istorie autentică, fără sprijinul morţii şi al eşecului, dacă eşecul e în centrul oricărei reuşite literare, şi chiar al oricărei reuşite în sine.
       Adaugă la asta brutalitatea logicii liberale, în epoca angoasei. Doxa îţi dă sistematic jaloanele, impunându-ţi să fii frumos, tânăr, bogat, puternic, un câştigător etc., deşi toate astea scapă duratei; tânărul nu rămâne tânăr, frumosul asistă la propria-i descompunere, bogatul nu mai e bogat, averile se moştenesc, se împart, se diluează, puterea are tot mai puţine instrumente să se exercite etc. Pe scurt, orice se împlineşte, azi, eşuează sistematic. Această lecţie angoasantă, acest principiu al non-duratei nu putea să nu afecteze mitul iubirii şi ideea pe care ne-o facem despre ea. Doar ceea ce nu durează (momentul) ne rămâne în memorie, plenar, ca un paradis. Duratele (zilele, orele) sunt totdeauna infernuri. În Orele lui Michael Cunningham, Richard, poetul bolnav de Sida, e consolat: ‘Ai totuşi, uneori, şi zile bune, aminteşte-ţi. – Da, admite el surâzând, dar orele? Ce fac cu povara orelor?’. Se sinucide pentru că orele, nu momentele în succesiune, nu zilele sau anii, îi devin insuportabile, prin încărcătura corozivă de adevăr şi timp explodat. Aceste durate mici, coşmareşti, în care ţi se strecoară insidios adevărul, precizându-se toate fisurile în armura zilelor, sunt tot ce poate exista mai insuportabil. Nici tema entuziasmului iubirii nu rezistă orelor, zilelor, duratei în sine. Nu fără a cădea în trivial, grotesc sau dulcegărie.
       Nu doar că scriitorii trebuie iertaţi întotdeauna că îşi ucid eroii. Dar, la un tribunal suprem al Literelor, ar trebui condamnaţi, dimpotrivă, toţi scriitorii care-şi lasă neglijent odraslele în viaţă. Când mă gândesc câţi copaci sunt tăiaţi pentru imbecilităţile lor surâzătoare, soluţia e inevitabilă.

A place in the sun (1951)

 E îngrozitor cum au îmbătrânit femeile. Îngrozitor… Ce se întâmplă cu ele după 30 de ani? Nu recunosc pe nimeni, nu vreau să mă văd cu nimeni…
       Şi decalajul de vetustas între femeie şi bărbat, dumnezeule. De câte ori îl văd pe stradă… Totdeauna apare între 35 şi 45-50 de ani. Până atunci, într-un cuplu, amândoi par de aceeaşi vârstă; uneori, cu lejere artificii cosmetice, femeia pare chiar mai tânără. Dar atunci se întâmplă ceva, are loc o basculare subtilă. Sistematic, când zăreşti un cuplu de vârstă medie, ea o să-ţi apară cu câţiva ani mai bătrână decât el. De la acea vârstă, parcă toţi bărbaţii apar la braţ cu sora lor mai mare, e cumplit… Diferenţa e foarte vizibilă, dureros de vizibilă. Ei par încă puşti, iar ele au luat-o serios înainte… Femeile îmbătrânesc mai repede – sau primele. Cad. După 50-55 de ani, poate că lucrurile se egalizează oarecum, amândoi încep să aibă mai mult sau mai puţin acelaşi chip devastat… Dar intervalul acela bizar derutează. Şi el trebuie, de altfel, interpretat în natura sa de semnal, pentru că tot aceea e perioada copleşitoare a divorţurilor. Semnalul crud al naturii că trebuie să schimbăm perechea, că e timpul să-ţi încredinţezi viitorul următoarei familii, celuilalt număr de urmaşi… Nu, nu vreau să văd femei mai bătrâne de 30, nici măcar pe stradă, e… uf, insuportabil. Iată totul. Sufăr pentru suferinţa lor, chiar când ea nu e conştientizată sau nu există.

       A place in the sun (1951)

       În Hong Kong, primul film pornografic în 3D. Trebuie să fie o chestie relativ bizară.

       Marilyn Monroe: nembutal (pentobarbital) fără antivomitiv. Nu pot decât să o plâng; nu mai putem decât să o plângem…

       Chipul lui M. Cutremurat din creştet până-n tălpi.

       Masivă, devastatoare tristeţe; îmi pierd suflul.

De la boala la sanatate cu celule stem

Odinioara demult celulele stem erau imaginate ca fiind posibile  chei pentru rezolvarea tuturor problemelor de sanatate cu care se confruta omenirea. Astazi insa, tehnologia a evoluat suficient de mult pentru ca medicina moderna sa treaca de la a crede in ele la a folosi celulele stem in lupta cu unele dintre cele mai teribile boli ale secolului XXI: cancerul si  leucemia. A durat mai bine de 30 de ani pentru ca aceste tehnologii sa fie suficient de mult perfectionate pentru a putea fi folosite insa acum se poate si tot mai multe clinici si banci de celule stem apar pe tot globul oferind servicii considerate alta data doar un vis.

Recoltarea celulelor stem se poate face la nastere sau pe parcursul vietii, insa cea mai utilizata varianta este prima pentru ca ea ofera cea mai buna alternativa pentru obtinerea de celule stem viabile.

Se stie ca la nastere, sangele din cordonul ombilical este plin de celulele stem. Odinioara, tot acest material genetic nepretuit se pierdea insa acum, parintii pot opta din timp pentru o banca de celule care le va facilita recoltarea si stocarea acestora pana la momentul la care, ele ar putea fi necesare. Insa daca vrei mai multe detalii poti citi aici www.celule-stem.eu

Daca insa exista pacienti care au nevoie de chimioterapie si nu dispun de o rezerva de celule stem, aceasta poate fi constituita prin obtinerea lor din sange sau . Si cum tratamentele radiologice sau chimioterapice sunt frecvent intalnite la pacientii bolnavi de cancer iar rezultatul direct este o distrugere masiva a sistemului imunitar utilizarea celulelor stem este absolut necesara. Iar daca anterior inceperii curei bolnavilor li se recolteaza celule stem din sange, recuperarea ulterioara si refacerea sistemului imunitar va fi mai rapida si cu mult mai eficienta.

Indiferent de situatie, folosirea celulelor stem a facilitat salvarea multor vieti si este posibil ca in viitor numarul de potentiale utilizari pentru aceste celule sa creasca si mai mult.

The girl with the dragon tattoo (2009).

Minunat, cu cât sunt mai obosit, cu atât dorm mai puţin.
       O calitate, totuşi, a franţuzoaicelor: absolut toate sunt bune la pat. Slabe, grase, tinere, bătrâne, nu vei găsi nici una care să nu se descurce mai mult decât onorabil în materie. Până şi virginele ştiu perfect ce să facă; au făcut oral, anal, spaniol, fără probleme, până la micul amănunt, apărut relativ târziu în viaţa lor, constând în penetrarea de himen. Mă tem că motivul, istoric, e dezolant de simplu. Şi aici trebuie menţionată – chiar dacă lucrurile tind să se îmbunătăţească între timp – epatanta lor urâţenie. De fapt, n-ar fi vorba atât de o urâţenie propriu-zisă, cât de remarcabila galerie de chipuri şterse, fade, fără personalitate, straniu asimetrice, în care toate trăsăturile sunt fine dar ansamblul e un dezastru, care alternează pe chipul franţuzoaicei generice. Abilităţile sexuale, dezvoltate ca un impuls compensator într-o ţară a lipsei de atractivitate fizică prin definiţie, într-o populaţie de suşă veche care nu s-a amestecat o mie de ani cu aproape nimeni, au fost pe măsură. Curios că nu s-a întâmplat acelaşi lucru la englezi, care deţineau totuşi până de curând reputaţia urâţeniei supreme (portretele de la National Gallery care l-au speriat pe Cioran!). Aici, meritul Bisericii trebuie recunoscut. Nici o parte de lume n-a fost mai favorizată de complexele induse de ea. Ameninţarea păcatului, pedepsele, restricţiile şi complexele intime colosale produse de catolicism au fost compensate prin sexualitate, gastronomie şi conversaţie, cele trei obscenităţi rafinate. E oare o întâmplare că toate trei sunt virtuţi domestice, care presupun o incintă, poziţia statică şi tihnă? Când spaţiul public era devastat de litania ascezei, cel intim compensa de minune. E drept că, dacă nu impresionezi în afara zidurilor, e cazul ca măcar înăuntrul lor să mai îndrepţi din lucruri.
       Şi amănuntul: toate se culcă fără probleme din prima zi.

       The girl with the dragon tattoo (2009).

       Cineva trebuie să distrugă muzica de ambianţă, şi conceptul de muzică de ambianţă.

       Pun mâncarea la microunde, felia de pâine în prăjitor. Bag ceva în priză: se rezolvă destul de repede lucrurile, constat, în secolul meu.

civilizaţie bătrână

Războiul serveşte, din păcate, la asta: readuce kilometrajele la zero. Tot ce a fost achiziţie, inovaţie, emancipare ideologică trebuie s-o ia de la capăt. De parcă ceva s-ar opune, sistematic, continuităţii sau saltului istoric cumulativ, inventând din când în când un război, o comoţie în urma căreia toată lumea să se regăsească rătăcind sedată, în stupoare, printre ruine.
       Va interveni din nou războiul în istoria noastră? Tot ce am acumulat va fi oprit, şters din memorie? vor exista urme despre ceea ce am trăit? în ce? săpate în ‘pixeli’?
       Obsesia urmei e probabil una de civilizaţie bătrână.

Jocurile Dress-up

Desi la prima vedere par a fi gandite exclusiv pentru copii, ducandu-ne cu gandul la perioadele cand eram mici si ne jucam cu papusile croindu-le haine, jocurile Dress up au depasit acest mediu al copilariei, existand destul de multe pesoane adulte care se joaca. Exista numeroase site-uri pe interent dedicate acestui tip de jocuri. Puri si simplu este suficient sa dai o cautare dupa termenul jocuri dress up si o nelimita lista de alegeri pare sa se intinda in fata ta.
Multe jocuri dedicate persoanelor mai mature se invart in jurul unor evenimente ce au loc in viata fiecarui la un moment dat. Cred ca cele mai populare sunt cele cu rochii de mireasa. Dupa ce selectezi trasaturile si aspectul personajului astfel incat sa arate cat mai mult ca tine, poti incepe sa probezi rochii si asta fara sa trebuiasca sa te plimbi dint-un magazin in altul. Daca ai vrut sa vezi mereu cum ai arata cu burtica si ce haine ai putea proba, jocurile Dress – up iti ofera si aceasta posibilitate.

Multe din magazinele online de haine chiar s-au inspirat din aceste jocuri, avand pe site-urile lor prgrame care iti dau posibilitatea de a proba hainele pe care vrei sa le cuperi online. Aceste cabine de proba vitruala sunt foarte utile si cred ca sunt un pas important in comertul online, deoarece exista destule persoane reticiente in a cumpara haine online  din simplul motiv ca nu le pot proba.
Unul din cele mai populare jocuri in care poti sa iti exersei talentele la Dress up este Sims. Acet joc in care practic iti creezei o viata virtuala, iti da posibilitate sa iti pesonalizezi personajul dupa bunul plac. Optiunile de personalizare nu se reduc doar la haine pe care le poti alege in functie de ocazie, ci poti sa testezi tunsori, incaltari, si chiar sa te si machzi.
Ati incerca vreodata un joc sau un program de Dressup?

Cum va faceti impresiile?

Pornind de la ideea de cum ne facem primele impresii despre alte persoane. Astazi la scoala ascultam un radio, numai tin minte cum se numea si sa nu aud comentariile de gen ca asta fac eu la scoala :)) , o pilda de la care ar trebui sa luam putina aminte. Suna cam asa:

Intr-o zi, la sfarsitul zilei, un satean se aseza pe banca langa poarta curtii sale si privea cum soarele apune. Pe drum trece un om care se intorcea de la cap. Acesta gandind in sinea lui despre cel asezat pe banca:
- Ce om lenes! Probabil a stat asa, fara sa faca nimic toata ziua.
Dupa o vreme trece un altul pe drum. Si acesta gandindu-se:
- Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata.
Trece si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:
- Omul asta e de buna seama un mare muncitor. Dupa ce a trudit toata ziua, acum sta si se odihneste.

Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu una chiar nu am stiut ce sa raspund si am ramas putin uimita ca nu stiu raspunsul avand 3 variante in fata. Probabil daca si eu as fi trecut pe acolo, as fi gandit si eu gen ca se odihneste. Dar pe alta parte banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.

Oricum eu mi-am exprimat un punct de vedere si isi vor exprima si altii alte puncte de vedere, caci asa e firesc.