Am sentimentul tot mai profund ca bunul simt se transforma intr-o amintire pentru societate si ramane o obisnuinta necesara pentru tot mai putine persoane. Si cand spun bun simt nu ma refer la ipocrizia in lant care s-a creat pentru a le arata altora cum suntem noi de fapt cand in realitate situatia e la 180 de grade distanta de adevar. Aparent, toata lumea are bun simt pentru ca, bineinteles, nu poti spune cuiva ca e lipsit de bun simt fara sa iti replice rapid „nu e adevarat, cum sa n-am bun simt, nu e vorba despre asta”. In realitate este de fapt exact despre asta vorba. Bunul simt a parasit personalitatea multora si a fost cu succes inlocuit de atat de necesarul ”tupeu”, indiferenta si delasarea care au acaparat intru totul orice miscare a multumii. De la distanta toata lumea are bun simt, toata lumea vorbeste despre el dar indeaproape nu e de vazut nici cu lupa si se regaseste cam la un om pe kilometru patrat (poate mai mult).
Cel mai adesea ma lovesc de absenta acestui bun simt in relatiile cu oamenii pe care trebuie sa ii cunosc si cu care trebuie sa iau legatura indiferent ca e alegerea mea sau nu. De exemplu, pe strada unde nu trece nici macar o zi (o singura zi !) fara sa ma lovesc - la propriu – de cateva persoane care efectiv merg ca si cum toata strada ar fi lor fara a tine vreun pic cont ca din fata mai vin si alti trecatori care cu toate eforturile (atentie, cu toate eforturile) nu reusesc sa incapa pe acelasi trotuar: cel mult si in cazul cel mai fericit merg pe langa si asta daca nu e vreo intersectie greu de traversat la risc. In absenta bunului simt pe care , cred eu, ei l-au parasit si nu invers, acesti indivizi merg ca si cum strada ar fi goala si cand te intalensti cu ei esti imbrancit , iti zboara geanta si treci 50 de cm in sosea. Dupa care mai auzi si comentariile tipice „idiotul\idioata , nu se uita pe unde merge”sau „da-te la o parte, nu vezi ca vin din fata ta”? Totul cu nonsalanta si credinta absoluta in faptul ca tu le-ai incurcat de fapt circulatia. E vina ta ca nu ai reusit sa fii invizibil la intalnirea cu ei, e numai problema ta ca nu ai posibilitatea de a zbura pentru a nu le perturba plimbarea pe trotuarele centrale pe care ei isi etaleaza lipsa acestui accesoriu: bunul simt.
Si din pacate, o spun cu oarecare tristete, si foarte tinerele mame care isi plimba caruciorul precum in parc, au aceleasi pretentii: daca ele sunt mame (indiferent ca sunt numai fizic si teoretic) tu trebuie sa ocolesti, daca poti, intreaga zona, sa faci orice s nu te intalnesti cu ele, sa te intorci din drum, sa levitezi pana ce ele vor trece cu caruciorul. Logica lor se opreste aici: vor respect, vor menajamente, vor prioritate ar nu ofera in schimb aceleasi lucruri pentru a rusi sa rezoneze cu restul lumii. Pentru mine e inca o dilema cum si de ce asteapta unii oameni ca atunci cand te intalnesc sa dispari pentru cateva secunde cat trec ei pentru ca nu au loc sa treaca. Revolta mea cea mai mare e cand pe un trotuar apar „insirati: ca pe sarma cate -5 persoane, de regula femei, vorbind in voie si mergand ca in parc, in timp ce restul lumii se grabeste, care asteapta sa treaca la fel de linistite pe langa tine si nu se abat nici macar un centimetru de la drum pentru a face loc si celor care vin din fata. Ba chiar , daca sunt insostite de „finantatorii „dumnealor, acestia se opresc cu burta la inaintare si-ti spun”ce faci bai asta mic, nu ma vezi? Pe unde sa trec si eu cu fata mea?”(totul pe tonul manelelor care isi face de cap pe telefonul dat la maximum pntru a auzi toata lumea ce muzic de calitate ascutla ei).
Nu mi-am descoperit inca valentele magice care m-ar ajuta la, macar, o mediocra levitatie prin care sa evit contactul cu rebuturile sociale pentru care numai fraierii mai au bun simt (si uneori cred ca si admit asta cand vad ca asta e mersul). In casele lor pare ca toti au bun simt, cand iesi pe strada descoperi cine are in realitate bun simt si cine ar trebui deportat in jungla sau nascut din nou pentru cei 7 ani de-acasa care s-i ajute sa invete sa vorbeasca, sa se poarte si.. in ultima instanta sa mearga pe strada pana cand au posibilitatea de a-si construi una privata la care sa aiba doar ei acces.