La mine nu exista. Cand eram acasa, si mergeam la scoala, avea grija mama sa ne serveasca micul dejun. Insa, odata ce m-am mutat de acasa, nu prea mai exista mic dejun la noi. Si cum m-am dezobisnuit sa mananc de dimineata, si nici al meu nu manaca mic dejun, ar trebui sa iau o decizie. Sa reintroduc masa aceasta importanta in meniu. Numai ca nu prea am cu cine. Doar picea manaca dimineata, ca are nevoie de energie. Noi insa ciugulim asa cate ceva din frigider. Stiu ca nu e sanatos, insa daca asa m-am obisnuit, ce sa-i fac? Plus ca sunt si o persoana comoda. Daca sotul meu nu cere, si nici nu ii place sa manance micul dejun, ma mulez si eu dupa el.
Insa, cand mancam totusi aceasta prima masa a zilei, macam bine. De obicei nu lipsea ceaiul de la aceasta masa. Sau cacaoa. Erau primele chestii solicitate de mine si de fratele meu. Apoi mai mancam paine cu ou, sau margarina cu miere de albine. Si era frumos fiindca acest mic dejun era luat de obicei in familie. O data pe saptamana, mai exact duminica. Se intampla doar o data fiindca atunci erau ai mei acasa. Daca nu ne placea nimic din ce era pe masa, ne mai cumpara tata cate un parizer, salam, si il infulecam cu cate o cana de ceai. Mmmm ce bun era.
Micul dejun e clar cea mai importanta masa a zilei, intrucat iti ofera energie pentru intreaga zi. Si la mine se simte ca nu fac asta. De cum ajungeam la munca trebuia neaparat sa rontai ceva. De obicei imi luam un corn si o sana. Si imi ajungea toata ziua.