A place in the sun (1951)

 E îngrozitor cum au îmbătrânit femeile. Îngrozitor… Ce se întâmplă cu ele după 30 de ani? Nu recunosc pe nimeni, nu vreau să mă văd cu nimeni…
       Şi decalajul de vetustas între femeie şi bărbat, dumnezeule. De câte ori îl văd pe stradă… Totdeauna apare între 35 şi 45-50 de ani. Până atunci, într-un cuplu, amândoi par de aceeaşi vârstă; uneori, cu lejere artificii cosmetice, femeia pare chiar mai tânără. Dar atunci se întâmplă ceva, are loc o basculare subtilă. Sistematic, când zăreşti un cuplu de vârstă medie, ea o să-ţi apară cu câţiva ani mai bătrână decât el. De la acea vârstă, parcă toţi bărbaţii apar la braţ cu sora lor mai mare, e cumplit… Diferenţa e foarte vizibilă, dureros de vizibilă. Ei par încă puşti, iar ele au luat-o serios înainte… Femeile îmbătrânesc mai repede – sau primele. Cad. După 50-55 de ani, poate că lucrurile se egalizează oarecum, amândoi încep să aibă mai mult sau mai puţin acelaşi chip devastat… Dar intervalul acela bizar derutează. Şi el trebuie, de altfel, interpretat în natura sa de semnal, pentru că tot aceea e perioada copleşitoare a divorţurilor. Semnalul crud al naturii că trebuie să schimbăm perechea, că e timpul să-ţi încredinţezi viitorul următoarei familii, celuilalt număr de urmaşi… Nu, nu vreau să văd femei mai bătrâne de 30, nici măcar pe stradă, e… uf, insuportabil. Iată totul. Sufăr pentru suferinţa lor, chiar când ea nu e conştientizată sau nu există.

       A place in the sun (1951)

       În Hong Kong, primul film pornografic în 3D. Trebuie să fie o chestie relativ bizară.

       Marilyn Monroe: nembutal (pentobarbital) fără antivomitiv. Nu pot decât să o plâng; nu mai putem decât să o plângem…

       Chipul lui M. Cutremurat din creştet până-n tălpi.

       Masivă, devastatoare tristeţe; îmi pierd suflul.